Schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice

În conformitate cu prevederile O.G.nr.41/2003, aprobată prin Legea nr.323/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de schimbare a numelui şi/sau prenumelui pe cale administrativă se depune la primăria locului de domiciliu, pentru cetăţenii români sau apatrizii cu domiciliul în România ori la primăria ultimului loc de domiciliu avut în ţară, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate.

Cetăţeanul care doreşte schimbarea numelui şi/sau prenumelui pe cale administrativă se adresează primăriei locului de domiciliu unde va completa o cerere tip cu care se va prezenta la Monitorul Oficial pentru publicare.

Cererea se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, partea a III-a prin grija şi pe cheltuiala solicitantului. Conform art.10 alin.2, cu aprobarea şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor, este exceptată de la publicare cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere ori în alt mod.

Orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui, cu excepţia cazului în care numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, Partea a III-a; opoziţia se face în scris, motivat şi se depune la serviciul public în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul persoana care solicită schimbarea numelui.

 Cererea de schimbare a numelui trebuie motivată şi însoţită de următoarele documente:

• Copii legalizate de pe certificatele de stare civilă;
• Un exemplar din Monitorul Oficial, Partea a III-a, în care să fi fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de 1 an;
• Certificatul de cazier judiciar şi certificatul de cazier fiscal ale solicitantului;
• Acordul, în formă autentică, al soţului în cazul în care solicitantul este căsătorit; acordul, în formă autentică, al celuilalt părinte, în cazul schimbării numelui minorului;
• Orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii.

Dacă cererea este depusă la o primărie unde nu există serviciu public comunitar local de evidenţă a persoanelor, dosarul de schimbare a numelui se va înainta în termen de 5 zile la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor care arondează localitatea respectivă. Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor transmite dosarul de schimbare a numelui împreună cu rezultatul verificărilor şi cu eventualele opoziţii, în termen de 30 de zile, serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor care, după analizarea temeiniciei cererii, precum şi opoziţiilor făcute, propune motivat, printr-un referat preşedintelui consiliului judeţean, emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea dosarului.

Cererea de schimbare a numelui poate fi depusă şi prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială.

Conform art.4 alin.2 din O.G.nr.41/2003 sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

• Când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
• Când persoana în cauză a folosit în mod permanent în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcînd dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate cu acest nume;
• Când din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
• Când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite şi doreşte schimbarea acestuia;
• Când persoana poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
• Când persoana şi-a schimbat numele de provenienţă străină într-un nume românesc şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
• Când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte nume comun cu părinţii;
• Când persoana în cauză solicită să poarte un nume comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
• Când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
• Când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă întrucît nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
• Când prenumele purtat este specific sexului opus;
• Când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
• Alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

• Când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte alt prenume;
• Când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
• Când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ şi doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
• Când fostul soţ doreşte să poarte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică; etc.

Legea nr.243/2009 instituie în sarcina serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor (primărie) care înscrie menţiunea corespunzătoare în actul de naştere, a obligaţiei de a transmite o comunicare cu privire la schimbarea numelui, următoarelor instituţii: Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul M.A.I., Direcţia Cazier Judiciar, Statistici şi Evidenţe Operative din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Direcţie Judeţeană a Finanţelor Publice, de la locul de domiciliu al solicitantului.